Chestii care mi-s dragi

E de fapt o garvura foarte mica, undeva la 15/8, dar a fost una dintre cela mai frumoase opere de arta din Muzeul National de Arta Catalana. Poate pentru ca era doar arta catalana. Si daca stau sa ma gandesc, jumate de muzeu erau doar Isus si Fecioara Maria.

Au fost si cateva chestii faine. era o sectiune de mobila unde erau scaune si bancute facute de Gaudi, mai erau cateva sculpturi contemporane si o sectiune mica de poze care aratau foarte bine.

Dar cel mai mult mi-a placut panorama din fata muzeului. Nu sunt genul care sa ma mandresc cu marea placere ce mi-o ofera vizitarea unui muzeu. E ok, dar nu se compara cu senzatia ce o am cand stau deasupra unei panorame si privesc cladirile ce acum sunt foarte mici si perpendicularitarea coplesitoare a orasului. E senzatia de on top of the world. Aia mi-a placut mie cand am iesit din muzeu si Barcelona era la picioarele mele.

Suntem noi pe nisip. Nu ne vedem noi prea bine, dar suntem acolo, pe plaja in Castelldelfels, fara nici o grija, fara sa ne gandim ca ne vom intoarec acasa si vom tanji dupa mare. Vorbeam intre noi ca ce bine o sa fie cand o sa fim inapoi acasa si o sa ne amintim de toate chestiile din Barcelona. Pai nu e chiar asa, pentru ca acuma imi amintesc de toate chestiile din Barcelona si nu mi-e nici pe aproape la fel de bine pe cum imi era in Barcelona. Amintirea nu o sa se ridice niciodata la nivelul experientei, acuma stiu. Dar nici experienta nu ar fi atat de placuta daca nu ne-am aminti de ea.

Aici suntem noi doi pe plaja. Dar partea mai importanta a pozei nu suntem noi ci plaja. Noi suntem tot timpul impreuna si suntem foarte fericiti, dar cadrul in care ne aflam ofera un farmec de neinlocuit unei zile obisnuite. Peste cativa ani nu o sa-mi amintesc zilele in care ajungeam de la servici doborata de caldura si momentele tandre ce urmau, dar o sa-mi amintesc cele 7 zile petrecute pe plaja din Castelldelfels, cu nisipul fin si soarele moderat, multitudinea de avioane, iedera, algele, meduzele (chiar azi-noapte am visat cu o meduza), zmeele, Melissa si Nico, castele de nisip ratate, strange people offering strange stuff, cirese si noi doi .

Asa de mult imi doresc sa locuim langa mare. Ba nu, langa ocean. Nimic nu se compara cu oceanul. E atat de mare si de viu! Si scoicile sunt mult mai diverse. Evident ca nu vezi diferenta dintre mare si ocean (cel putin pt mine nu a fost detectabila diferenta dintre Marea Mediterana si Oceanul Atlantic), dar faptul ca stii diferenta conteaza mult. Pentru mine a contat.

Cand am fost la Mediterana in Sicilia de Ferragosto, m-a speriat foarte tare marea. Ne tot plimbam noaptea pe malul ei si era intunecata si furioasa. Am visat-o nopti la rand si m-a tot speriat. Oriunde am mai mers apoi, nu am mai mers noaptea la mare. Cred ca inca mi-e frica de puterea si imensitatea ei.

Dar mi-ar placea sa traiesc la mare. Sa stiu ca pot oricand sa merg sa ma plimb cu picioarele in apa, sau sa stau doar si sa o ascult, sau, cum zice Liviu, sa ma urc pe stanci si sa urlu la marea zgomotoasa.

Cred ca iti da o alta viziune asupra lumii.

Daca te uiti bine, se vede un lup care doarme. E destul de greu de distins daca e lup sau daca e alta creatura. You’re gonna have to take my word for it. E un lup. E primul lup pe care il vad in toata viata mea, si el doarme. Am tot incercat sa il trezesc, dar nu am reusit. Asa ca o sa trebuiasca sa ma consolez cu gandul ca singurul lup pe care l-am vazut dormea. Nu e mare lucru. Pana la urma diferentele anatomice dintre lupi si unii caini sunt neglijabile.

Am fost surprinsa sa aflu ca nu in toate mitologiile lupul este vazut ca o fiinta superioara. Nu o sa intru acuma in filozofia lupului (o sa dau doar un link http://en.wikipedia.org/wiki/Gray_Wolf ), dar mi-ar place sa cred ca oamenii il privesc cu mai mult drag.

La Pedrera are un acoperis de vis. Hornurile sunt ca niste cavaleri, zonele de aerisire ca niste copaci de basm si geamurile ca gurite care canta. De afara nu am crezut ca o sa fie asa de frumos.

Nu toata casa este deschisa pentru vizite, doar ultimul etaj, podul si acoperisul. Ultimul etaj este pastrat ca un apartament tipic de burghez de la inceputul secolului 20.  Podul este spatiul de prezentare a operelor si a modului de lucru a lui Gaudi. Se ofera modele din natura pe care Gaudi incerca sa le integreze in cladirile lui si machete ale cladirilor lui cu explicatii. Ti se ofera la intrare un audio-guide care se dovedeste a fi foarte folositor. Dar pana la urma, cel mai spectaculos este acoperisul, cu cavalerii si alte creaturi fantastice pe care ti le inspira hornurile si spatiile de aerisire.

Mai este si o parte la subsol care gazduieste expozitii temporare. Noi am prins expozitia despre niste descoperiri arheologice de undeva din nordul Spaniei, de la Sima de los Huesos. Erau cranii si schelete intregi de Homo Heidelbergensis si Homo Antecessor si informatii despre stilul lor de viata si modul de comunicare.

Primul lucru la care ma gandesc cand aud cuvantul “testoasa” este carapace. Tare. Asemanatoare cu osul sau piatra. Nici de cum nu mi-as fi imaginat ca exista testoasa din poza. Ma bucur ca exista o gramada de chestii pe care nu ni le-am fi putut imagina. Asta dovedeste ca natura depaseste cu mult mintea umana. Am mai vazut creaturi marine inimaginabile la Muzeul Zoologic si am ramas ca tampita in fata lor. Noi, ca oameni, nu prea reusim sa imaginam chestii noi ci mai mult facem colaje. Dar de fapt nu creem nimic nou, ci doar descoperim. Si e benefic sa intalnesti ceva asa de ciudat, care sa blow your mind si sa-ti ma dea una peste cap egoului.

Si pentru ca nu e singura testoasa ciudatica, dar e singura pe care am vazut-o for real… enjoy the view: http://www.bukisa.com/articles/43212_bizarre-and-exotic-pets

Am mers in Barcelona in luna de miere pentru ca multi prieteni ne-au spus ca nu existi daca nu ai vazut Barcelona. Cealalta optiune ar fi fost sa mergem iar in Lisabona. After all, acolo ne-am indragostit. Dar nu ne pare rau ca am mers in Barca. Din punctul nostru de vedere, Lisabona e indiscutabil mai frumoasa, mai cocheta si mai primitoare, dar asta nu o stii pana nu compari.

Ce nu mi-a placut in Barca a fost numarul incredibil de turisti. Nici macar nu eram in high season si strazile din centru erau aproape incirculabile. Nu mi-a placut nici cat de comerial era totul. Trebuia sa platesti sa intri in biserica, trebuia sa platesti sa ti se aprinda “o lumanare” in biserica, trebuia sa platesti sa fotografiezi creaturi mitologice pe strada, trebuia sa platesti enorm ca sa vizitezi o ca sa de-a lui Gaudi. Orice se poate vinde, e deja de vanzare in Barca. Nu mi-a placut ca erau atatea chestii in renovare de foarte mult timp. Incepand cu Sagrada Familia care de aproape 100 de ani e in constructie. Chiar zicea Liviu ca pe cand e gata o sa trebuiasca sa o renoveze, ca partea veche deja arata foarte uzata. Pe de alta parte, nici nu e sigur ca o construiesc bine, si mai e si faptul ca nu se mai ciopleste in piatra, ci in stalpi de beton. Fundacio Antoni Tapies e in renovare din 01.01.2008. Palau Guell e in renovare din 2004. Nu se stie pana cand. O parte din Parc Guell e inchisa pentru public.

Dar au fost si chestii care mi-au placut. Mi-au placut pescarusii, mai ales cei trei puiuti ce se vedeau de la balconul nostru. Mi-a placut marea, cat era de linistita uneori si cat era de furioasa alte ori. Mi-a placut Acvariul. Mi-a placut Gradina Zoologica. Mi-a placut Muzeul de Stiinta. Mi-a placut Port Aventura cu toate aventurile neasteptate. Mi-a placut ca oamenii erau imbracati frumos si aranjat. Mi-a placut diversitatea etnica. Mi-a placut infrastructura. Mi-a placut arhitectura. Mi-au placut plimbarile lungi ce le faceam, cu dureri de picioare si cu dorinta de a te teleporta. Mi-a placut Carrefour. Mi-a placut ca nu ma suna nimeni si ca nu trebuia sa-mi iau mobilul dupa mine.

A fost cu siguranta o vacanta reusita. Chiar si momentele proaste erau trecute usor cu vederea pentru ca eram cu Liviu si eram liberi. A fost o luna in care am putut sa facem tot ce ne tuna capul. Asta am si facut.

.

In Sitges am ajuns din greseala. Era prima zi pe care sa ne-o petrecem la plaja si am hotarat sa fugim de aglomeratia de pe Paseig Maritim si sa iesim din oras. Am ales Castelldelfels. Dar am fost tentati sa mergem pana la Plaja del Castelldelfels si nu n-am dat seama ca trenul nu oprea in fiecare orasel, am ajuns pana la urma in Sitges.

Nu ne-a parut rau. E parca la fel de cochet ca si Sintra, doar ca nu are castel. Plaja e formata de fapt din golfuri mici si apa e foarte putin adanca. Biserica se vede de pe plaja, si la fel si picioarele uriase.

Aici ne-a povestit Melissa ca vorbeste creola si cum creola din Mauritius e total diferita de creola din Reunion.

Aici ne-am jucat cu meduze.

Aici s-a trezit in noi pofta de a locui la mare