Chestii care mi-s dragi

Am visat ca iubitul meu era cantaret si canta melodiile lui Frank Sinatra. Avea si vocea exact ca a lui pentru ca o vrajitoare batrana il ajuta. Intr-o seara avea un cencert important si vrajitoarea batrana impreuna cu fiica ei, Olivia, erau in culise. Iubitul meu a inceput concertul si totul mergea foarte bine. Apoi Olivia a inceput sa se certe cu vrajitoarea batrana. Cand vrajitoarea batrana urla la Olivia, nu se mai putea concentra si sa ii trimita puteri iubitului meu, si iubitul meu revenea la vocea lui normala. Si se tot schimba de la vocea lui la vocea lui Frank Sinatra. Asa ca la pauza i-a zis vrajitoarei batrane sa nu ii mai trimita puteri, ca i se pare ca o sa aiba succes si cu vocea lui. Olivia i-a spus ca e imposibil, ca oamenii au venit sa-l auda pe Frank Sinatra, nu pe el. Iubitul meu a iesit pe scena si a cantat cum stia si a avut cel mai mare succes dintre toate concertele lui.

Apoi eram in gradina la Arad cu varajitoarea batrana si imi spunea sa ma imbrac gros pentru ca va fi frig unde vom merge noi. Mi-am luat 2 perechi de strampi pe sub fusta si o mitala si am mers la iubitul meu care era cu Vio si cu Cori. Ele aveau ceva utilaje de productie langa zmeura prin care prelucrau o specie de paianjeni. Acei paianjeni erau verzi sau albastri sau rosi si corpul lor parca era imbracat in pielea colorata care parea asamblata din mai multe fasii cusute cu ata neagra intre ele. Culorile corpurilor lor erau foarte puternice. Vio si Cori se confruntau cu o problema grava acum. Paianjenii cu cruce veneau in casele paianjenilor colorati si ii omorau. Noi le-am sfatuit sa isi mute utilajele in curte si sa faca o incapere inchisa, si pe langa cotetele gainilor sa faca o zona de sterilizare. Astfel, culegatorii de paianjeni colorati intrau intr-un hol unde se dezbracau de pelerine, apoi intr-un alt hol steril si doar apoi in zona de utilaje.

Cand ne-am intors din calatoria noastra fantastica, am iesit in oras. Ca sa ajungem in bar, trebuia sa intram pe scarile somptuoase ale unui liceu teoretic, sa trecem apoi prin holul somptuos al liceului de arta si apoi dadeam de o usa care ea intrarea din spate a barului. Ne-am asezat la o masa si au inceput sa vina oameni sa ne intrebe unde am fost. Noi nu puteam sa le zicem nimic pentru ca fusese o calatorie fantastica secreta. Oamenii tot insistau si noi ne simteam foarte stanjeniti. Am vazut apoi un om inbracat intr-un clovn foarte urat si i-am spus iubitului sa plecam repede. Am fugit la bar sa platim si cand ne-am uitat in spatele nostru era clovnul, care era de fapt un om trist ce isi bea linistit bautura cu paiul. Am plecat totusi de acolo sa ne cautam papucii pe care ii lasasem la intrarea in liceu.

Cand am ajuns, portile erau larg deschise si proptite cu papucii iubitului. Apare Olivia si ne spune ca trebuie sa facem ceva pentru ea. Dintr-o data face sa apara pe margini stanci si din spatele lor multi DJ si Justin Timberlake. Olivia ne spune ca trebuie sa facem o harta inversa a calatoriei noastre ca Justin sa mearga sa isi gaseasca vocea, si daca nu vrem o sa ne tina acolo pentru totdeauna. Eu i-am spus ca nu o putem face pe loc. Sa ne lase sa plecam si o sa-i dam harta. A fost de acord, ne-a eliberat papucii, ne-a spus unde sa o gasim si ne-a lasat sa plecam.

Am pornit din nou in calatoria noastra fantastica si am strabatut taramuri de benzi desenate. Ne-am intalnit cu minusculii pixies, apoi cu somptuoasele zane de mangrove. Erau lungi si subtiri, cu parul pana in pamant si la fel si hainele lor vaporoase. Aratau ca niste preotese. Si dintr-o data a aparut in fata noastra… Vivim se numea si era cel mai frumos loc. Era acoperit de palariute si bomboane si te facea sa zambesti cand il vedeai.

In weekend mergem acasa. Ma bucur pentru ca nu am mai fost de dinainte de nunta. Acasa e timp de relaxare in gradina, de stat la povesti si de gatit chestii de care sub nici o foarma nu m-as apuca sa le gatesc in Cluj. Dar acolo am ajutor si e bucataria in care am crescut. Acolo stiu ca orice fac e ok. Chiar daca ard prajitura sau arunc faina pe pisica, totul se termina cu rasete si o bucatica de amintire frumoasa.

Cateodata avem chef sa ne intalnim cu prieteni vechi si atunci weekend-urile sunt si mai frumoase ca apucam sa depanam amintiri si sa reinnoim o pretenie care poate s-a diminuat din intensitate. Si atunci vedem poze noi si auzim povesti noi. Imparasim si noi poze si experiente si dintr-o data s-a imbogatit ziua.

Weekend-ul asta cred ca o sa ne intalnim cu Cami si cu Richard. Pe Richard nu l-am mai vazut de cam 5 ani pentru ca locuieste in Michigan, si pe Cami nu am vazut-o de un an pentru ca a fost away on bussines so to say. Asa ca abia asteptam!

Cum sa nu vrem sa mergem acasa?