Eu lucrez la un birou de traduceri. Aşa că am luat la răsfoit arhiva şi am găsit câteva foi matricole de la licee umane de profil bilingv. Materiile erau identice. Atunci am sunat la Inspectoratul Şcolar al judeţului Arad şi le-am explicat şi lor care este prebloma mea. După ce au verificat curricula mi-au spus ca am îndeplinit şi numărul necesar de ore, dar că aceste chestiuni sunt la latitudinea directorului şcolii.

Ca să nu mai lungesc povestea, am mai tot sunat la EGB şi la inspectorat, mi s-a propus să îmi declar actele pierdute şi că pe duplicat vor scrie ce vreau eu (cum ar veni, fals în acte), mi s-au oferit adeverinţe care sa ateste ca ca ştiu engleza (“nu mulţumesc, am CAE, adeverinţele dumneavoastră nu înseamna nimic pentru mine”), mi s-a argumentat că nu scrie bilingv la mine pe diploma deoarece nu am atestatul (“ştiţi, diploma de atestat nu are nicio legătură cu diploma de bac, e separat”), mă rog, până la urmă mi s-a dat de înţeles că eu sunt de vină pentru că am ridicat diploma (eu, colegele mele şi alte generaţii întregi cărora li s-a dat diploma astfel scrisă).

Am discutat cu un avocat, le-am trimis celor de la liceu o scrisoare prin care ceream sa mi se schimbe specializarea şi mai jos aveţi un link cu răspunsul lor. Abia aştept sa vad exact ce o să iasă!

Ideea e că se poate! Ştiu ca nu o să mă ajute prea mult schimbarea specializării de pe diploma de bacalaureat, dar uneori e bine să acţionezi şi dacă e doar pe baza unui principiu.

Raspuns de la Elena Ghiba Birta

Mie mi se pare ca e o intrebare la care e imposibil sa raspunzi. Dar, de fapt, cred ca e intrebarea gresita. Daca se pune in termeni de adevar, nu au cum sa fie toate adevarate. Daca una e adevarata, celelalte sunt false. Daca baptistii sunt cei care detin adevarul si toate celelalte culte crestine nu, inseamna ca cea mai mare parte a crestinismului e falsa. Crestinismul nu ar avea adevarul.Nu cred ca autorii aici intentionau sa ajunga. Dar din pacate asa pare. Cand eram copil si mi se spunea ca ortodocsii sau catolicii cred ua si alta, eu stiind altfel de la scoala duminecala, incepeam sa imi pun intrebari in privinta lor. Ii intrebam daca ei merg la scoala duminecala si cand imi spuneau ca nu mi se pareau copii rai si nu mai vroiam sa ma joc cu ei. Si asa se nasc discriminarile.

De obicei oamenii sunt mult prea preocupati cu ale lor ca sa ridice ochii peste gard si sa vada ca de fapt vecinii lor sunt la fel de oameni ca si ei. Cand eram mica si mergeam la biserica tot auzeam ca aia fac asa si nu e bine, aia fac altfel dar tot nu e bine. E bine numai cum facem noi. Si da, daca nu am crede ca e bine nu am mai face, nu asta contest. Contest doar faptul ca nu poti avea pareri, preferinte, optiuni. Daca nu crezi/iti place/faci asa nu e bine ce faci. Daca nu iti place o anumita carte (scrisa extrem de prost) nu e bine, ca de fapt nu te intereseaza adevarul si credinta. Daca iti place literatura noncrestina (termen pe care nu o sa-l fac varza aici, dar imi sta pe cap de o vreme) nu e bine ca iti umplii mintea cu prostii si pacate. Si asa crestem copii imbecili care nu o sa stie sa aleaga decat dupa cele doua criterii imbecile de crestin/necrestin (care nu prezinta pic de acuratele din moment ce in limbaj uzual crestin=baptist).

Imi respect bunicii foarte mult si la fel si pe mamele mele dragi si nu vreau sa spun ca optiunea lor de a fi baptisti a fost una gresita. La fel, cand am devenit lutherana nici ei nu au considerat optiunea mea gresita. Si tocmai aici e magia. E bine sa optezi pentru ceea ce ti se potriveste. Pentru oamenii care se simt confortabili intr-un ritual bine stabilit cultele traditionale sunt ideale. Pentru cei inclinati inspre rationalitate cultele protestante ar fi optime. Iar celor foarte empatici, cu latura sensibila si usor impresionabili cred ca li s-ar potrivi cultele neoprotestante. (Nici aceste categorii ale mele nu prezinta acuratete, dar in capul meu sunt trasate niste linii clare intre traditional, protestant si neoprotestant care sunt mai mult marcate de un stil de viata dar si de unele trasaturi de personalitate.)

Eu asa privesc lucrurile, si intr-adevar mi-e usor acuma. Am ales singura carui cult vreau sa apartin si ce convingeri religioase impartasesc. Cand copii nostri vor intreba de ce suntem lutherani o sa le spun ca asta parea cea mai buna optiune la momentul respectiv. Si sper sa am intelegearea mamelor mele si sa le spun “voi puteti sa fiti orice vreti!”

E de fapt o garvura foarte mica, undeva la 15/8, dar a fost una dintre cela mai frumoase opere de arta din Muzeul National de Arta Catalana. Poate pentru ca era doar arta catalana. Si daca stau sa ma gandesc, jumate de muzeu erau doar Isus si Fecioara Maria.

Au fost si cateva chestii faine. era o sectiune de mobila unde erau scaune si bancute facute de Gaudi, mai erau cateva sculpturi contemporane si o sectiune mica de poze care aratau foarte bine.

Dar cel mai mult mi-a placut panorama din fata muzeului. Nu sunt genul care sa ma mandresc cu marea placere ce mi-o ofera vizitarea unui muzeu. E ok, dar nu se compara cu senzatia ce o am cand stau deasupra unei panorame si privesc cladirile ce acum sunt foarte mici si perpendicularitarea coplesitoare a orasului. E senzatia de on top of the world. Aia mi-a placut mie cand am iesit din muzeu si Barcelona era la picioarele mele.

Apoi eram in gradina la Arad cu varajitoarea batrana si imi spunea sa ma imbrac gros pentru ca va fi frig unde vom merge noi. Mi-am luat 2 perechi de strampi pe sub fusta si o mitala si am mers la iubitul meu care era cu Vio si cu Cori. Ele aveau ceva utilaje de productie langa zmeura prin care prelucrau o specie de paianjeni. Acei paianjeni erau verzi sau albastri sau rosi si corpul lor parca era imbracat in pielea colorata care parea asamblata din mai multe fasii cusute cu ata neagra intre ele. Culorile corpurilor lor erau foarte puternice. Vio si Cori se confruntau cu o problema grava acum. Paianjenii cu cruce veneau in casele paianjenilor colorati si ii omorau. Noi le-am sfatuit sa isi mute utilajele in curte si sa faca o incapere inchisa, si pe langa cotetele gainilor sa faca o zona de sterilizare. Astfel, culegatorii de paianjeni colorati intrau intr-un hol unde se dezbracau de pelerine, apoi intr-un alt hol steril si doar apoi in zona de utilaje.

Cand ne-am intors din calatoria noastra fantastica, am iesit in oras. Ca sa ajungem in bar, trebuia sa intram pe scarile somptuoase ale unui liceu teoretic, sa trecem apoi prin holul somptuos al liceului de arta si apoi dadeam de o usa care ea intrarea din spate a barului. Ne-am asezat la o masa si au inceput sa vina oameni sa ne intrebe unde am fost. Noi nu puteam sa le zicem nimic pentru ca fusese o calatorie fantastica secreta. Oamenii tot insistau si noi ne simteam foarte stanjeniti. Am vazut apoi un om inbracat intr-un clovn foarte urat si i-am spus iubitului sa plecam repede. Am fugit la bar sa platim si cand ne-am uitat in spatele nostru era clovnul, care era de fapt un om trist ce isi bea linistit bautura cu paiul. Am plecat totusi de acolo sa ne cautam papucii pe care ii lasasem la intrarea in liceu.

Cand am ajuns, portile erau larg deschise si proptite cu papucii iubitului. Apare Olivia si ne spune ca trebuie sa facem ceva pentru ea. Dintr-o data face sa apara pe margini stanci si din spatele lor multi DJ si Justin Timberlake. Olivia ne spune ca trebuie sa facem o harta inversa a calatoriei noastre ca Justin sa mearga sa isi gaseasca vocea, si daca nu vrem o sa ne tina acolo pentru totdeauna. Eu i-am spus ca nu o putem face pe loc. Sa ne lase sa plecam si o sa-i dam harta. A fost de acord, ne-a eliberat papucii, ne-a spus unde sa o gasim si ne-a lasat sa plecam.

Am pornit din nou in calatoria noastra fantastica si am strabatut taramuri de benzi desenate. Ne-am intalnit cu minusculii pixies, apoi cu somptuoasele zane de mangrove. Erau lungi si subtiri, cu parul pana in pamant si la fel si hainele lor vaporoase. Aratau ca niste preotese. Si dintr-o data a aparut in fata noastra… Vivim se numea si era cel mai frumos loc. Era acoperit de palariute si bomboane si te facea sa zambesti cand il vedeai.

Suntem noi pe nisip. Nu ne vedem noi prea bine, dar suntem acolo, pe plaja in Castelldelfels, fara nici o grija, fara sa ne gandim ca ne vom intoarec acasa si vom tanji dupa mare. Vorbeam intre noi ca ce bine o sa fie cand o sa fim inapoi acasa si o sa ne amintim de toate chestiile din Barcelona. Pai nu e chiar asa, pentru ca acuma imi amintesc de toate chestiile din Barcelona si nu mi-e nici pe aproape la fel de bine pe cum imi era in Barcelona. Amintirea nu o sa se ridice niciodata la nivelul experientei, acuma stiu. Dar nici experienta nu ar fi atat de placuta daca nu ne-am aminti de ea.

Aici suntem noi doi pe plaja. Dar partea mai importanta a pozei nu suntem noi ci plaja. Noi suntem tot timpul impreuna si suntem foarte fericiti, dar cadrul in care ne aflam ofera un farmec de neinlocuit unei zile obisnuite. Peste cativa ani nu o sa-mi amintesc zilele in care ajungeam de la servici doborata de caldura si momentele tandre ce urmau, dar o sa-mi amintesc cele 7 zile petrecute pe plaja din Castelldelfels, cu nisipul fin si soarele moderat, multitudinea de avioane, iedera, algele, meduzele (chiar azi-noapte am visat cu o meduza), zmeele, Melissa si Nico, castele de nisip ratate, strange people offering strange stuff, cirese si noi doi .

Cateodata avem chef sa ne intalnim cu prieteni vechi si atunci weekend-urile sunt si mai frumoase ca apucam sa depanam amintiri si sa reinnoim o pretenie care poate s-a diminuat din intensitate. Si atunci vedem poze noi si auzim povesti noi. Imparasim si noi poze si experiente si dintr-o data s-a imbogatit ziua.

Weekend-ul asta cred ca o sa ne intalnim cu Cami si cu Richard. Pe Richard nu l-am mai vazut de cam 5 ani pentru ca locuieste in Michigan, si pe Cami nu am vazut-o de un an pentru ca a fost away on bussines so to say. Asa ca abia asteptam!

Cum sa nu vrem sa mergem acasa?

Asa de mult imi doresc sa locuim langa mare. Ba nu, langa ocean. Nimic nu se compara cu oceanul. E atat de mare si de viu! Si scoicile sunt mult mai diverse. Evident ca nu vezi diferenta dintre mare si ocean (cel putin pt mine nu a fost detectabila diferenta dintre Marea Mediterana si Oceanul Atlantic), dar faptul ca stii diferenta conteaza mult. Pentru mine a contat.

Cand am fost la Mediterana in Sicilia de Ferragosto, m-a speriat foarte tare marea. Ne tot plimbam noaptea pe malul ei si era intunecata si furioasa. Am visat-o nopti la rand si m-a tot speriat. Oriunde am mai mers apoi, nu am mai mers noaptea la mare. Cred ca inca mi-e frica de puterea si imensitatea ei.

Dar mi-ar placea sa traiesc la mare. Sa stiu ca pot oricand sa merg sa ma plimb cu picioarele in apa, sau sa stau doar si sa o ascult, sau, cum zice Liviu, sa ma urc pe stanci si sa urlu la marea zgomotoasa.

Cred ca iti da o alta viziune asupra lumii.

Daca te uiti bine, se vede un lup care doarme. E destul de greu de distins daca e lup sau daca e alta creatura. You’re gonna have to take my word for it. E un lup. E primul lup pe care il vad in toata viata mea, si el doarme. Am tot incercat sa il trezesc, dar nu am reusit. Asa ca o sa trebuiasca sa ma consolez cu gandul ca singurul lup pe care l-am vazut dormea. Nu e mare lucru. Pana la urma diferentele anatomice dintre lupi si unii caini sunt neglijabile.

Am fost surprinsa sa aflu ca nu in toate mitologiile lupul este vazut ca o fiinta superioara. Nu o sa intru acuma in filozofia lupului (o sa dau doar un link http://en.wikipedia.org/wiki/Gray_Wolf ), dar mi-ar place sa cred ca oamenii il privesc cu mai mult drag.

La Pedrera are un acoperis de vis. Hornurile sunt ca niste cavaleri, zonele de aerisire ca niste copaci de basm si geamurile ca gurite care canta. De afara nu am crezut ca o sa fie asa de frumos.

Nu toata casa este deschisa pentru vizite, doar ultimul etaj, podul si acoperisul. Ultimul etaj este pastrat ca un apartament tipic de burghez de la inceputul secolului 20.  Podul este spatiul de prezentare a operelor si a modului de lucru a lui Gaudi. Se ofera modele din natura pe care Gaudi incerca sa le integreze in cladirile lui si machete ale cladirilor lui cu explicatii. Ti se ofera la intrare un audio-guide care se dovedeste a fi foarte folositor. Dar pana la urma, cel mai spectaculos este acoperisul, cu cavalerii si alte creaturi fantastice pe care ti le inspira hornurile si spatiile de aerisire.

Mai este si o parte la subsol care gazduieste expozitii temporare. Noi am prins expozitia despre niste descoperiri arheologice de undeva din nordul Spaniei, de la Sima de los Huesos. Erau cranii si schelete intregi de Homo Heidelbergensis si Homo Antecessor si informatii despre stilul lor de viata si modul de comunicare.

Primul lucru la care ma gandesc cand aud cuvantul “testoasa” este carapace. Tare. Asemanatoare cu osul sau piatra. Nici de cum nu mi-as fi imaginat ca exista testoasa din poza. Ma bucur ca exista o gramada de chestii pe care nu ni le-am fi putut imagina. Asta dovedeste ca natura depaseste cu mult mintea umana. Am mai vazut creaturi marine inimaginabile la Muzeul Zoologic si am ramas ca tampita in fata lor. Noi, ca oameni, nu prea reusim sa imaginam chestii noi ci mai mult facem colaje. Dar de fapt nu creem nimic nou, ci doar descoperim. Si e benefic sa intalnesti ceva asa de ciudat, care sa blow your mind si sa-ti ma dea una peste cap egoului.

Si pentru ca nu e singura testoasa ciudatica, dar e singura pe care am vazut-o for real… enjoy the view: http://www.bukisa.com/articles/43212_bizarre-and-exotic-pets