Chestii care mi-s dragi

Suntem noi pe nisip. Nu ne vedem noi prea bine, dar suntem acolo, pe plaja in Castelldelfels, fara nici o grija, fara sa ne gandim ca ne vom intoarec acasa si vom tanji dupa mare. Vorbeam intre noi ca ce bine o sa fie cand o sa fim inapoi acasa si o sa ne amintim de toate chestiile din Barcelona. Pai nu e chiar asa, pentru ca acuma imi amintesc de toate chestiile din Barcelona si nu mi-e nici pe aproape la fel de bine pe cum imi era in Barcelona. Amintirea nu o sa se ridice niciodata la nivelul experientei, acuma stiu. Dar nici experienta nu ar fi atat de placuta daca nu ne-am aminti de ea.

Aici suntem noi doi pe plaja. Dar partea mai importanta a pozei nu suntem noi ci plaja. Noi suntem tot timpul impreuna si suntem foarte fericiti, dar cadrul in care ne aflam ofera un farmec de neinlocuit unei zile obisnuite. Peste cativa ani nu o sa-mi amintesc zilele in care ajungeam de la servici doborata de caldura si momentele tandre ce urmau, dar o sa-mi amintesc cele 7 zile petrecute pe plaja din Castelldelfels, cu nisipul fin si soarele moderat, multitudinea de avioane, iedera, algele, meduzele (chiar azi-noapte am visat cu o meduza), zmeele, Melissa si Nico, castele de nisip ratate, strange people offering strange stuff, cirese si noi doi .