Senzaţia despre vis

un firesc mister, noaptea creşte.

umbra se înalţă peste

zidul de catifea al inimii baricadate.

noaptea se propagă-n lucruri

şi tot ce-i lucru devine

noapte.

umbrele se dilată,

contururi voalate dansează

în mii de paşi tiptili

ca nu cumva taina să se trezească.

zidul rezistă,

noaptea creşte

şi totul creşte cu ea,

chiar şi umbre,

chiar şi taine,

chiar şi ziduri,

până la zi…

chiar şi inimi,

până la zi…

Boala iubirii

agitat,

din cale-afară de agitat,

atins de iubire

Boala aşteptării

inert

ca un vis trezit din somn,

care nu arde

în linie dreaptă,

inert

ca un trup

în care nici dansul nu pătrunde,

în care sângele nu fierbe,

din cale-afară de inert,

inert şi toxic

precum un soare radioactiv

Pastilă amăruie

Coşmarul a fost un vis himeric,

Lumea un pântec burlesc

Perimat de clipa trecută –

Avort neomenesc.

Ghici, ghicitoarea mea

eşti un soare

care îmi absoarbe din lumină,

din visele clădite sub aştrii,

eşti un vers

care se scrie singur

precum o viaţă

(dacă o viaţă se scrie singură),

eşti o apă fără culoare,

încă nu urli din rărunchi,

ghici, cine eşti ?

eşti tu, bineînţeles,

vrednic să fii confuz.

Return top