amintirile mele mint

ce e o picătură

ce e o infimă picătură care te mângăie

după ce a atins cerul

ce e o picătură care te înţeapă

ce e o picătură care te face să tremuri

cu întregul corp

ce e o picătură care vine cu dorul,

amintirea de azi-toamnă

ce e o simplă picătură

ce e o picătură din iubirea ta

pentru mine

ce e o picătură din oceanul de dragoste asanat

ce e doar o mică picătură

ce e acel un pic

din ce în ce mai mic,

poate sufletul meu după luptă,

poate chiar oceanul tău,

acum o picătură

mi-a bătut inima

……………………

era ecoul fiinţei

_____________

şi eu.

asemeni oricărui om

care a avut sentimente.

aş vrea să pot spune mai multe.

mi s-a uscat cerneala

pe cuvinte încă nerostite.

patetic.

ca de obicei.

spun puţine.

apoi tac. greu. mut.

mă simt infect, printre altele…

de dincolo de munţi a răsărit o emoţie- soarele

oglinda de pe sufrafaţa lacului

aceeaşi

creierul îmi intră în mişcare şi se încălzeşte

până cedez şi adorm

coloritul păsărlior în noapte

acelaşi

repere ascunse după ecrane monocromate

simţuri dilatate până descriu cercuri, umbre

pântecul matern care te strigă înapoi

spre cărări cunoscute

toţi strigă

toţi cheamă

ochii întredeschişi nu percep tabloul de culori

aleatoriu aşezate ca un puzzle cu bucăţi

care nu se potrivesc

cu compotamentul meu

respir un aer de munte

dorm pe deal şi suflă vântul

păsările urâte cântă frumos.

După ce-am citit am simţit un miros ciudat – un iz. Miros de bec ars. Creierul ardea…

Îmi imaginez cum eu sunt construit ca o statuie uriaşă şi cotloanele minţii mele sunt împrejmuite cu sârmă ghimpată. Pereţii lor sunt albi, goi, imenşi, sfidători; nimic despre rostul lor.

Pereţii mă ajută să creez. Trebuie să-i umplu cu idei căci sunt albi şi goi. Trebuie să muncesc mult căci sunt imenşi. Trebuie să am curaj fiindcă sunt sfidători.

Pereţii sunt circuite, membrana gândurilor. O maşină rugintă înainte de vreme, viscere umplute cu pietre. De aceea se mişcă greu creaţia.

Pereţii formează un număr infinit de camere. Se întind în tot corpul. Numărul lor e egal cu toate gândurile şi ideile pe care le-am simţit, le simt şi le voi simţi. Deoarece când o piatră se sparge simţi cum o povară ţi s-a luat de pe suflet.

S-a spart…