Astăzi totul e în floare, azi totul ar trebui să moară. Eu sunt astăzi. Eu sunt omul. Eu sunt omul care zace într-un trup animalic. Eu sunt animalul care vrea să erupă din om. Eu sunt.
Eu sunt, tac şi simt. Eu ascult, tac şi ţin ochii deschişi. Eu sunt schimbat cu fiecare clipă trecută la fel. Eu sunt imaginea fidelă a celei de dinainte. Eu vreau şi am vise.
Azi totul e în floare, azi totul moare sub ochii mei spălaţi de lacrimile străbunilor, spălaţi de lacrimile izvorâte de trudă ale bunicului. Eu îi mulţumesc astăzi bunicului că mi-a îngăduit să simt, să tac şi să ascult ochii oamenilor de pe stradă, mi-a permis să stau în oraşul care acum mi-e prieten şi cum să nu mă port natural în oraşul care mi-e prieten şi totul pare firesc ?
Palma mea s-a încreţit cu amprentele bunicului, astăzi. Astăzi mâna lui îmi modelează literele de pe foaie şi gândurile lui curg prin şuvoiul de sânge care-mi irigă ideile. Ideile cresc în mintea mea ca legumele şi creierul meu este un imens teren arabil. Astăzi bunicul trăieşte mai puternic în mine ca niciodată. Astăzi simt linişte aşa cum simte si el acum, aşa cum a simţit în timpul vieţii, bunicul meu zbuciumat de vremuri. În bunicul se află adevărul şi nu în vin. Ideile cresc şi rodesc sau se strică fermentând haos şi panică.
Astăzi bunicul mă ia de mână pentru că nu a avut ocazia; scrie fiindcă nu a fost lăsat. Astăzi simt că ar trebui să tac şi să îl ascult pe bunicul şi poate aşa mă voi regăsi pe mine. Astăzi privesc în mine şi văd ochii bunicului încercând să sfideze întunericul ce pare a pune stăpânire. Astăzi mă uit în ochii împăciuitori ai bunicului şi ştiu că mă iartă orice pas aş face. Astăzi mă arunc în plutire. Extaziat de noile mici descoperiri, de micile lumi pe care le găsesc din aproape în aproape mă minunez întrebându-mă (şi bunicul îmi răspunde).
Astăzi îl văd pe bunicul împăcat cu el însuşi. Bunicul zace întru-un pântece aşteptând să fie renăscut, pântecele creaţiei. EU îmi iubesc bunicul. E prima dată când afirm acest lucru; sunt convins că aşa este. Eu îmi iubesc bunicul (a doua oară) şi el mă iubeşte pe mine şi va trimite îngerul să mă vegheze. Somn uşor şi vouă, îngeraşi şi copii care vă iubiţi bunicii ! Eu adorm.
