Iarna
- November 12th, 2009
- By mircea
- Write comment
Iarnă. Totul era pierdut, în zare. Nu reuşeam să desluşesc coama dealurilor. Nu reuşeam să văd dacă cineva păşeşte pe stradă. Eram cât de singur pot fi cu gândurile mele care cădeau ca fulgii de nea, încet, lin, dopindu-se la atingere. Eram singur şi fulgii cădeau peste mine învăluindu-mă în alb şi-mi dădeau iluzia că poate ei sunt micii mesageri ai îngerilor, mici frânturi rupte din aripile uşoare ca un gând, ca un spirit, ca un suflet cu hemoragie internă care se stinge ca un fulg la atingere. Am foarte clar conturată în minte stare în care voi fi câd sufletul va vrea să se rupă de mine şi încet, uşor va zbura ivers fulgilor de nea. Va lăsa în urmă un trup care era în descompunere încă de la naştere, un trup pierdut în zare. Iarna sufletelor.
