Pasăre

acum trece pe deasupra mea

făcând cercuri,

o pasăre.

bate din aripi grăbită

ca şi cum cu fiecare bătaie de aripi

evadează,

uită.

fiecare bătaie de aripi

e o literă, un clipit

şi parcă pasărea e un ceas,

al meu.

pasărea aceasta neagră

e ca un înger păzitor,

mă veghează să nu fur

o secundă de fericire în plus,

un vers,

mă păzeşte ca un călău

şi parcă fiecare poezie e o zi în celulă.

pasărea se învârte în jurul meu

parcă ar desfăşura un imens lanţ de sârmă ghimpată,

de aceea când vreau să scap,

sângerez.