Boala aşteptării

inert

ca un vis trezit din somn,

care nu arde

în linie dreaptă,

inert

ca un trup

în care nici dansul nu pătrunde,

în care sângele nu fierbe,

din cale-afară de inert,

inert şi toxic

precum un soare radioactiv

Pastilă amăruie

Coşmarul a fost un vis himeric,

Lumea un pântec burlesc

Perimat de clipa trecută –

Avort neomenesc.

Ghici, ghicitoarea mea

eşti un soare

care îmi absoarbe din lumină,

din visele clădite sub aştrii,

eşti un vers

care se scrie singur

precum o viaţă

(dacă o viaţă se scrie singură),

eşti o apă fără culoare,

încă nu urli din rărunchi,

ghici, cine eşti ?

eşti tu, bineînţeles,

vrednic să fii confuz.

Trezire

alergam buimac

şi m-am împiedecat de vreascuri,

cu un moment înainte

să cad în gaura neagră din mijlocul pădurii,

în care strigătul nu se vede,

în care nu se aude,

cu o secundă înainte am crezut

că îmi văd oglindirea în luciul apei

şi că deasupra mea zboară

un stol de pasări negre.

´

mult sânge scurs,

ţi-am uitat doar numele şi chipul.

´

abia acum am înţeles

că durerea îşi face loc

ca şi apa într-un baraj,

găseşte fisura

şi macină

până când întregul baraj cade.

Lumina care se topeşte

te culeg ca pe un bulgăre de zăpadă

care s-a fărămiţat,

grăbit,

să nu te topeşti,

zadarnic, soarele

distruge tot,

chiar şi lumina pe care ai crezut

că o deţii.

florile rodesc din lacrimi,

aşa îmi spune îngerul păzitor.

Return top